sunt cercuri arcuindu-se în priviri limpide
ca și cum ea ar avea câte o pupilă pentru fiecare
nou născut care a supt-o
dizolvându-i în lapte visarea acvilină
de mamă.

cei doi gemeni stau încă ghemuiți
lângă nuca pântecului ei
cald
așteptând ca ea să nască încă doi pui de lup frați

doar Remus aruncându-și suspinul cu gust de lapte în
țâța lupoaicei
începe să facă roata spre marginea surogat
a universului unde
se rup încă
oase de iarbă tuturor lupilor îmblânziți în
tăcere

lupoaica își agață mereu labele în umbrele Romei
unde
în lanțuri de leandru i-am
aruncat un semn
al trecerii mele pe acolo;

Roma tace romantic. doar eu scurg de lumină aripile
porumbeilor
din piața înflorată
de biserici.